Dificultati de comunicare in cuplu

Desi relatiile apropiate ofera cele mai bune ocazii de a fi cunoscut si de a-l cunoaste pe celalalt, ele sunt si un teren propice pentru tacere si frustrare, pentru ca oamenii au tendinta de a-si inabusi vocea adevarata si de a nu stabili limite sanatoase.

Indiferent daca este vorba despre partenerul de viata, propriul copil, un parinte, o sora sau un prieten, trebuie sa invatam cum sa gestionam cele mai importante relatii din viata noastra cu claritate, incredere si iubire. „Nimic – nici macar antrenarea asertivitatii si toate abilitatile de comunicare din lume – nu poate impiedica o relatie sa devina un loc al manifestarii tacerii ostile sau al evadarii, al furiei sau al frustrarii, chiar daca ne referim strict la perioadele ei dificile. Nicio carte si niciun expert nu ne pot proteja de intreaga gama de stari emotionale negative care ne definesc ca oameni. Il putem influenta pe celalalt prin ceea ce spunem si prin ceea ce nu spunem, dar niciodata nu putem controla rezultatul.” Harriet Lerner –Dansul relatiilor. Provocarea majora in toate relatiile apropiate este pastrarea atat a unui „eu” esential, cat si construirea unui „noi”, fara a pierde aceste componente atunci cand situatia devine dificila. Este de evitat sa fim reactivi, sa ne lasam atrasi in bucla negativa a partenerului sau a oricarei persoane dragi din familie. E de dorit sa ne asezam la masa tratativelor si sa ne comunicam cat mai corect si eficient nevoile, dorintele. Relatiile de lunga durata au de suferit atunci cand nu tratam problema neintelegerilor cu toleranta, umor si respect. Compromisul face parte din arta comunicarii, dar relatiile au de suferit si atunci cand devenim excesiv de toleranti cu diferentele sau cu comportamentele neadecvate, asa incat asteptam prea putin sau chiar nimic de la cealalta persoana sau ne multumim cu aranjamente nedrepte si compromitatoare, care ne macina individualitatea. O comunicare eficienta cu rezultate vizibile se obtine prin actiune, fapte si pe schimbari comportamentale, mai degraba decat pe teorie. Trebuie sa invatam sa ne identificam tiparele de gandire disfunctionale, sa gestionam furia personala si pe cea a partenerului, sa negociem corect si eficient, sa intervenim in sistemul cuplului din care facem parte si sa neutralizam mecanismele de aparare care ne impiedica sa desfasuram o comunicare clara. Trebuie sa invatam abilitatile fundamentale de relationare si comunicare, cum ar fi: ascultarea constienta, exprimarea clara, concisa a sentimentelor si schitarea propriilor nevoi, dorinte, sustinerea reciproca, negocierea, gestionarea furiei si a raspunsurilor reactive. Pozitia corpului este foarte importanta, si aici vorbim despre limbajul corpului in comunicarea de cuplu. Poate incuraja partenerul, transmitand faptul ca asculti, mentine contactul vizual, explica-ti succint punctul de vedere, evita reprosurile si insultele. Uneori, trebuie sa te prefaci, si nu este un lucru rau, ca esti mai calm(a) pentru a deveni mai calm(a). Poate ca vei simti ca nu esti sincer(a) cu tine daca simulezi linistea sau daca nu iti provoci partenerul(a) sa stea de vorba cu tine cand vezi ca se distanteaza. Adu-ti aminte ca nu poti sti ce este real sau posibil in relatia ta sau in tine decat dupa ce iti schimbi modul de a actiona. Uneori, trebuie sa ne straduim sa ne abtinem de la critici si de la negativism si sa incercam sa fim buni si generosi. Poate parea pentru multi imposibil, mai ales cand esti partea afectata si ai nemultumiri. De fapt, nu este imposibil, ci doar greu, in functie si de nivelul nostru de dezvoltare si evolutie. De ce ar trebui sa te porti dragut, amabil, politicos cu un partener/o partenera care se poarta urat? Scopul nu este sa maschezi problemele reale. Dimpotriva, bunatatea, respectul, empatia deschid drumul spre autenticitate, sinceritate, rezolvarea eficienta a problemelor. A respecta diferentele nu inseamna a accepta un comportament nedrept. E doar un mod de a spune ca diferentele nu inseamna neaparat ca o persoana are dreptate, iar cealalta greseste. Sa spunem ceea ce gandim si ce avem pe suflet este esenta intimitatii. Toti ne dorim o casnicie relaxata si o relatie apropiata, incat sa putem impartasi absolut orice, fara sa stam pe ganduri. Cine ar vrea sa se ascunda intr-o relatie in care nu poate fi el insusi? Uneori, in numele autenticitatii si al sinceritatii, nu facem decat sa blocam canalele de comunicare, sa il injosim si sa il umilim pe celalalt, astfel incat va fi mai putin probabil sa ne ascultam reciproc sau chiar sa putem sta in aceeasi incapere. Suntem in stare sa discutam un subiect pana la epuizare sau sa ne concentram asupra partii negative a lucrurilor si sa nu ne mai putem distanta de acea situatie. Alege cu grija si cu intelepciune ce ii comunici partenerului, cand si pe ce ton. Tactul si asteptarea momentului potrivit intr-o casnicie nu sunt opusul sinceritatii. Atunci cand emotiile sunt coplesitoare si pun stapanire pe mintea si corpul nostru, tocmai aceste aspecte inlesnesc sinceritatea. Deseori, nu suntem constienti ca aducem critici permanent, pentru ca incercam sa ajutam, explicand modul corect de a face lucrurile. Suntem convinsi ca avem dreptate si poate chiar avem, indiferent daca este vorba despre aspecte minore (cum se spala vasele sau cum se face patul) sau importante (cum sa adoptam un buget pentru renovarea casei). Nu e nimic gresit in a da sfaturi, atata timp cat in relatie exista un echilibru intre a da si a primi sfaturi. Nimeni nu este atotstiutor, ne transformam in critici atunci cand corectam prea des micile detalii sau cand o facem pe un ton care sugereaza ca noi stim cum e mai bine. Ceea ce conteaza intr-o relatie nu e corectitudinea cu care se fac diversele treburi. Conteaza ca acele persoane implicate sa contribuie una la fericirea celeilalte. Asta inseamna si sa ne permitem unul altuia sa gresim si sa invatam din greseli si sa fim gata sa oferim ajutor – daca ni se cere.